sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Incep aceasta povestioara....

Cu tristete dar in acelasi timp dar in acelasi timp si cu putina fericire pentru ca am reusit sa-mi creez acest blog. Desi timpul nu imi prea permite as vrea sa va impartasesc tristetea pe care o port in suflet.Acum o luna am intanlit un baiat inalt, cu o privire atragatoare, inteligent, cu simtul umorului...pentru mine "baiatul perfect"care stia ce vrea de la viata...ne-am imprietenit imediat, apoi am devenit iubiti, iar acum doar amici.Totul a inceput minunat parca Dumnezeu mi-ar fi trimis un inger pe pamant...dar se pare ca m-am inselat amarnic. Cu cat timpul trecea cu atat el se ideparta tot mai mult si eu ma indragosteam tot mai mult de el...Acum mi-am dat seama ca iubeste o alta fata si m-am gandit ca ar fi mai bine sa ies din viata lui, desi nu pot incerc cu greu sa trec peste aceasta durere care mi-a provocat-o. Nu pot iubi o alta persoana el a ramas in inima mea m-a facut sa ma indragostesc....simt ca este baiatul caruia ii apartine jumatate din inima mea. Poate pentru el eream o persoana stresanta, neimportanta...poate ii povesteam lucruri neinteresante, dar el pentru mine a fost, este si va fi totul. Imi este greu..mi-e tare greu sa uit de el...Deci fetelor iubirea este un sentiment indescriptibil, acest sentiment se pastreaza in doi, un sfat pentru voi atasativa de barbatii care sunt capabili sa iubeasca!!!. Aceasta este prima poastre a mea, putin dureroasa...dar asta este mergem inainte cu bune si cu rele:-<:-<....